# Neaţa ! :*

 - Simti ?
 - Ce anume ?
 - Aroma de inima franta, deznadejde...
 - Nu simt nimic.
 - Ca de obicei, VOI sunteti imuni la suferinta umana, mai ales la aceea pe care o creati chiar voi
 - Dar..
 - Nu ma mai intrerupe. Nu vreau sa te aud. Te-am asteptat aici pana n-am mai putut. Te-am asteptat aici, aici unde miroase a gol, a rece. Te-am asteptat pana ti-ai dat seama ca ai nevoie de mine. Te-am asteptat pana cand ai ajuns ca concluzia ca nu merit sa fiu un secret. Te-am asteptat prea mult. Oricum, o sa plec de la tine. Ti-am lasat ultima tigare pe masa. Bricheta o pastrez. Si am sa pastrez si cartea aia care tie-ti place atat de mult! Nu are rost sa o mai citesti fara mine. Nu are rost sa i-o mai citesti altcuiva. Nu are rost sa mai faci nimic. Nu are rost sa mai incerci sa ma faci sa raman. Pentru ca de data asta nu mai raman. Plec! Si-ti spun acum adio, pentru ca mai tarziu nu o sa mai pot. Nu o sa ma mai lase inima.
 - N-n-n-
 - Am zis sa taci! Tu m-ai invatat ca nu toti cei care ma fac sa zambesc imi vor binele. M-ai invatat ca daca nu am arme, pot intotdeauna sa lupt cu inima. Ea suporta multe. M-ai invatat ca timpul vindeca rani. Ca timpul ucide sperante. M-ai invatat sa ma feresc de amintirile cu tine ca de gloante. Cand sunt cu tine e ca si cum as tipa si nimeni nu ma aude. Aproape ca ma simt jenata ca cineva poate sa fie atat de important ca fara el viata mea nu este nimic. Nimeni nu va intelege niciodata cat de mult doare. Ma simt fara speranta, ca si cum nimic nu ma mai poate salva. Si atunci cand totul s-a sfarsit si e departe, aproape ca imi doresc sa am toate lucrurile alea rele inapoi. Din nou si din nou si din nou, ca sa am si toate lucrurile bune.
 - De..
 - Adio!