UNU

   I-am trantit un cutit in palma lui Liam si i-am spus sa fuga. M-a ascultat, sprintand cu picioarele lui lungi si lasandu-ma in urma, ceea ce nu era ce voisem sa spun. Dar aveam destul avans. Doar ca trebuia sa...
   Am aruncat o privire inapoi la urmaritorul meu si-am ratat curba. M-am impiedicat si-am incercat sa ma reechilibrez, dar genunchiul meu lovit a cedat si-am cazut lata pe o brazda de iarba. M-am ridicat in maini, gata sa ma scol, dar baiatul mi-a aterizat cu toata greutatea in spinare si mi-a scos tot aerul din plamani.
   Ne-am luptat - daca putem numi lupta datul meu innebunit din maini si din picioare. Cand ma tinuse cu spatele la pamant si cu cutitul la gat. Asta m-a oprit.
   - Eu-eu-eu-eu...
   Am inghitit in sec.
   - Imi pare rau. Vrei jacheta mea? Adidasii?
   Fata i se stramba cu dezgust.
   - N-ai nimic din ce vreau eu, blondino.
   Imi smulse gluga de pe cap si isi infipse zdravan mana in parul meu. M-am chircit si-am protestat cu un chelalait.
   - Suvite rosii?
   Un ras fara veselie.
   - Crezi ca asta te face tare? Te face misto?
   - N-nu. Daca vrei adidasii mei...
   - Nu mi s-ar potrivi. Voiam jacheta prietenului tau, dar s-a dus invartindu-se. Dragut prieten ai tu. Nu s-a uitat o data inapoi.
   Baiatul slabi stransoarea, dar tinu mai departe cutitul la gatul meu.
   - Era un taser, nu-i asa?
   - Ce?
   - Ce mi-a facut el mie, in gang. M-a curentat cu taserul, si pe fetele mele la fel. Pariez ca v-ati zis ca e amuzant.
   - N-nu. Eu...
   - V-am spus c-o sa va dau o lectie si, de vreme ce tu n-ai nimic din ce vreau eu...
   Plimba lama cutitului deasupra fetei mele pana ce ajunse la un centimetru deasupra ochiului. Am vazut varful acela coborand si mi-am iesit din minti, zvarcolindu-ma sa ma eliberez, dar ma imobilizase bine cu bratul in gat, sufocandu-ma, in timp ce ma zbateam, si tot ce puteam face era sa privesc varful lamei venind drept spre ochiul meu. El a ras si a coborat lama, lipindu-mi-o de pomete.
   Varful apasa in carne. Am simtit impunsatura dureroasa, apoi sangele fierbinte siroindu-mi pe obraz.
   - Asta nu e o viata pentru fetele dragute, blondino. O micuta dragalasa ca tine? Iti dau o saptamana pana ajungi sa agati clientii pentru peste. Eu? Sunt o norocoasa. Nu trebuie sa-mi fac griji de asa ceva.
   Isi intoarse capul intr-o parte, aratandu-mi obrazul brazdat urat de cicatrice.
   - O sa-ti fac si tie acelasi favor.
   Cutitul se infipse, patrunzand adanc. Am inchis ochii de durere, apoi am simtit baiatu sarind de pe mine cu un marait furios.
   In timp ce ma cazneam sa ma ridic, mi-am dat seama ca nu fusese maraitul lui. Si nu sarise de pe mine, ci plutea pe sus, cu ochii cascati de uimire - cutitul ii cazu din mana si se infipse in pamant cand Ezra il smuci in aer ca s-o azvarle drept in zid.
   Am tipat:
   - Nu!
   Am crezut ca a fost prea tarziu, mult prea tarziu, dar in ultima clipa el se stapani, atat de abrupt, ca se impletici. Baiatul il lovi cu mainile si cu picioarele. Ii prinse un sut zdravan. Ezra nu paru sa fi observat. Se uita in jur, vazu gardul si, cu un marait, il arunca peste el. Baiatul se prabusi in partea cealalta.
   Proape ma ridicasem in picioare, nesigura, tremurand. Ma apuca de guler si ma salta:
   - Misca!
   Am gasit cutitul cazut si l-am insfacat. Ezra imi dadu un branci in spinare, atat de puternic ca m-am impiedicat. Apoi am inceput sa alerg. El mi-a luat-o inainte, conducandu-ma. Facuseram vreo cinci sute de metri, cand s-a intors, pironindu-ma cu o privire care m-a facut sa ma dau inapoi. M-a prins de sub umar si m-a tinut nemiscata.
   - Ti-am spus sa stai pe loc?
   - Da, dar...
   - Ti-am spus sa stai pe loc! racni el.
   M-am uitat repede in jur, temandu-ma ca vom fi auziti, dar eram in spatele unui sir de magazine, si toate ferestrele erau intunecate.
   - Da. Mi-am tinut vocea scazuta si egala. Mi-ai spus. Dar mi-ai spus, de asemenea, sa il supraveghez pe Liam si el a plecat.
   - Nu-mi pasa nici cat negru sub unghie de Liam. Daca pleaca, lasa-l. Daca sare in fata autobuzului, lasa-l.
   Cand mi-am ridicat privirea spre ochii lui, am vazut groaza din spatele furiei si am inteles pe cine era el suparat de fapt - pe el insusi, pentru ca fusese cat pe-aci sa-l arunce pe baiatul ala in zid, intocmai ca pe fata din Albany.
   Fara sa spun nimic, i-am desfacut degetele din jurul bratului meu. El se dadu inapoi, inclestandu-si si desclestandu-si pumnul.
   - Daca isi ia talpasita, lasa-l sa se duca, zise el, mai linistit acum. Nu-mi pasa ce se intampla cu Liam.
   - Mie da.
   Facu un pas inapoi, scarpinandu-si absent antebratul. Cand ma vazu uitandu-ma fix, se opri.
   - E o mancarime, zise el. O iritatie normala.
   - Ai avut si breunul din celelalte simptome? Febra sau...
   - Nu, raspunse el taios. Nu schimba subiectul. Trebuie sa fii mult mai cu bagare de seama, Millie. Ca si mai devreme, cu cadavrul ala. Trebuie sa te gandesti la ce s-ar putea intampla.
   Avea dreptate. Dar vazandu-l scarpinandu-se, mi-am adus aminte ca nu fusesem singura neglijenta, care ignorase o potentiala amenintare.
   - Dar tu? Am aratat spre bratul lui, pe care-l scarpina din nou. Varcolacul care n-a avut inca prima Preschimbare, dar stia ca progreseaza rapid. Cu toate acestea, cand ai inceput sa devi nelinistit, febril, iritat, nu ti-a trecut o clipa prin minte ca s-ar putea sa te Preschimbi mai devreme? Ai lasat lucrurile sa curga... pana cand a inceput chiar in noaptea in care trebuia sa evadam.
   - Eu oricum nu voiam sa vin cu voi...
   - Dar daca eu nu stateam sa te caut, Max n-ar fi plecat. Puteai sa ne dai peste cap plecarea, pentru ca n-ai stiut ce se intampla cu tine.
   - Chiar n-am stiut.
   - La fel cum n-am stiut nici eu ca puteam invia mortii in somn. Dar te-am tocanit eu la cap? Am facut eu vreo aluzie la cat de putin a lipsit sa nu fiu prinsa pentru ca am ramas sa te ajut?
   Se uita in laturi, cu falca zvacnindu-i, apoi zise:
   - Si eu am incercat sa te ajut pe tine. Si m-am ales cu asta! si arata spre zgarietura de pe obraz.
   - Pentru ca m-am trezit din somn cu un tip care ma tintuia la podea! Stiu ca incercat sa ma tii sa nu-l vad pe zombi ala catarandu-se pe mine. Un plan bun, prost executat. Apoi ti-ai pierdut cu totul rabdarea si n-ai facut decat sa latri ordine.
   - Incercam sa te ajut.
   - Si daca-ti faceam eu tie asta? Daca tipam la tine sa termini cu Preschimbatul inainte sa fim prinsi?
   Se uita din nou in laturi.
   - Eu... Despre noaptea aceea. N-am spus... Isi indrepta umerii. Trebuie sa ne intoarcem. Max o sa-si faca griji pentru tine.
   Am facut vreo douazeci de pasi in tacere, eu tinandu-ma in urma lui. Cand umerii i s-au strans din nou, am stiut ca se gandea iarasi la asta si m-am rugat s-o lase balta. Te rog, las-o...
   Se intoarce catre mine:
   - Data viitoare cand iti spun sa stai, sa stai.
   - Nu sunt caine, Ezra.
   I-am spus-o cu o voce ferma, dar falca lui se crispa cu ochii lui verzi fulgerara:
   - Poate ca nu, dar in mod evident ai nevoie sa-ti poarte cineva de grija, iar eu m-am saturat s-o tot fac.
   - Gata.
   - Gata ce?
   - Nu ne-am inteles sa nu ne mai ciorovaim?
   Chipul i se intuneca.
   - Asta nu-i...
   - Esti suparat pe tine si-ti versi nervii pe mine.
   Voisem sa fiu rezonabila, dar el exploda, venind spre mine atat de repede, ca am pasit inapoi pana am dat intr-un gard cu lanturi.
   - Sunti suparat pe tine, Millie. Tu ai disparut. Tu ai intrat in bucluc. Eu a trebuit sa te salvez.
   Continua sa vina spre mine. M-amimpins in gard, iar zalele lanturilor au scartait un protest.
   - Si inceteaza sa faci asta, zise el. Sa te dai inapoi, uitandu-te asa la mine,
   - Ca si cum m-ai speria? Poate ca ma sperii.
   Se dadu el inapoi, atat de repede ca-si pierdu echilibrul, dar de redresa, iar expresia de pe chipul lui... S-a evaporat intr-o secunda, inlocuita de incruntatura.
   - Nu ti-as face rau niciodata, Millie. Ar fi trebuit sa stii... Se opri. Facu o pauza. Apoi se rasuci si incepu sa mearga din nou. Data viitoare, descurca-te singura. Am terminat cu avutul grija de tine.
   Imi venea sa ma reped dupa el si sa-i strig ca nu-i cerusem eu sa aiba grija de mine, ca nu avusesem nevoie si nu voisem asta. Nu, daca asta era pretul - furia lui, invinuirile lui, dispretul lui.
   Mi-au dat lacrimile. Am clipit sa le alung si am asteptat pana cand a fost destul de departe ca sa nu se mai poata intoarce la mine iarasi. Apoi l-am urmat pana la Max.


   Liam era deja acolo. Nu mi-a spus nici un cuvant, de parca pomenind despre ceea ce se intamplase ar fi insemnat sa explice de ce ma abandonase.